aratru, s.n. (arh.) Plug de lemn (utilizat în anumite zone din Maram. până la începutul sec. al XX-lea). ■ Termenul mai este atestat doar la macedoromâni; în spațiul dacoromân s-a mai consemnat forma arat „plug”, în reg. Muscel (v. DER, 368). – Lat. aratrum „plug” (Pușcariu, după DER).