7 definiții pentru arățel

arățél [At: BRANDZA, FL. 370 / V: arațel, arațiel, -țiel, arețel, atră- / Pl: ~oi, -e / E: mg aratzél] (Reg) 1-2 sm (Bot) Arăriel (1-2). 3 sfp Farduri.

ARĂȚÉL s. (BOT.; Borrago officinalis) boranță, otrățel, limba-mielului.

atrățel m. plantă numită și limba câinelui (Cynoglossum). [Ung. ATRACÉL, de unde și forma redusă arățel].

otrățel m., pl. (cp. cu lat. utricellus, burdufaș, că otrățelu de apă are niște beșicuțe [!] cu aer care-l fac să plutească. D. rom. ar veni ung. atracél și ceh. jitrocel, patlagină. V. rotoțel și tortel). Numele maĭ multor plante boraginee, precum: boraginea saŭ limba mĭeluluĭ (borrago officinalis), ale căreĭ florĭ îs sudorifice și bune contra tusiĭ, ĭar frunzele comestibile. Altă plantă (onosma arenarium), care crește pin [!] locurĭ aride. Altă plantă, numită și limba cîneluĭ [!] (cynoglossum officinale). Otrățelu de baltă saŭ al bălților (utricularia vulgaris), o plantă din altă familie, caracterizată pin niște beșicuțe [!] cu aer așezate supt [!] florĭ ca să le ție [!] la suprafața apeĭ. Aceste beșicuțe aŭ un capac pe care-l pot împinge insectele ca să intre, dar care nu se maĭ deschide pentru ĭeșire, și așa insectele mor acolo servind ca hrană planteĭ. – Și otroțel, atrățel și arățel.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ARĂȚÉL s. (BOT.; Borrago officinalis) boranță, otrățel, limba-mielului.

Intrare: arățel
arățel
substantiv masculin (M12) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular arățel arățelul
plural arăței arățeii
genitiv-dativ singular arățel arățelului
plural arăței arățeilor
vocativ singular
plural