7 definiții pentru arățel


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

arățél [At: BRANDZA, FL. 370 / V: arațel, arațiel, ~țiel, arețel, atră- / Pl: ~oi, ~e / E: mg aratzél] (Reg) 1-2 sm (Bot) Arăriel (1-2). 3 sfp Farduri.

atrățel m. plantă numită și limba câinelui (Cynoglossum). [Ung. ATRACÉL, de unde și forma redusă arățel].

otrățel m., pl. (cp. cu lat. utricellus, burdufaș, că otrățelu de apă are niște beșicuțe cu aer care-l fac să plutească. D. rom. ar veni ung. atracél și ceh. jitrocel, patlagină. V. rotoțel și tortel). Numele maĭ multor plante boraginee, precum: boraginea saŭ limba mĭeluluĭ (borrago officinalis), ale căreĭ florĭ îs sudorifice și bune contra tusiĭ, ĭar frunzele comestibile. Altă plantă (onosma arenarium), care crește pin locurĭ aride. Altă plantă, numită și limba cîneluĭ (cynoglossum officinale). Otrățelu de baltă saŭ al bălților (utricularia vulgaris), o plantă din altă familie, caracterizată pin niște beșicuțe cu aer așezate supt florĭ ca să le ție la suprafața apeĭ. Aceste beșicuțe aŭ un capac pe care-l pot împinge insectele ca să intre, dar care nu se maĭ deschide pentru ĭeșire, și așa insectele mor acolo servind ca hrană planteĭ. – Și otroțel, atrățel și arățel.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ARĂȚÉL s. (BOT.; Borrago officinalis) boranță, otrățel, limba-mielului.

ARĂȚEL s. (BOT.; Borrago officinalis) boranță, otrățel, limba-mielului.

Intrare: arățel
substantiv masculin (M12)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arățel
  • arățelul
  • arățelu‑
plural
  • arăței
  • arățeii
genitiv-dativ singular
  • arățel
  • arățelului
plural
  • arăței
  • arățeilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)