3 definiții pentru aproctie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

aproctíe sf [At: DN3 / Pl: ~cții / E: fr aproctie] Anomalie congenitală constând în închiderea anusului.

APROCTÍE s.f. Anomalie congenitală constând din închiderea anusului. [< fr. aproctie, cf. gr. a – fără, proktos – anus].

APROCTÍE s. f. lipsa congenitală a anusului. (< fr. aproctie)

Intrare: aproctie
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aproctie
  • aproctia
plural
genitiv-dativ singular
  • aproctii
  • aproctiei
plural
vocativ singular
plural