3 definiții pentru aproctie

aproctíe sf [At: DN3 / Pl: -cții / E: fr aproctie] Anomalie congenitală constând în închiderea anusului.

APROCTÍE s.f. Anomalie congenitală constând din închiderea anusului. [< fr. aproctie, cf. gr. a – fără, proktos – anus].

APROCTÍE s. f. lipsa congenitală a anusului. (< fr. aproctie)

Intrare: aproctie
aproctie
substantiv feminin (F134) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular aproctie aproctia
plural
genitiv-dativ singular aproctii aproctiei
plural
vocativ singular
plural