2 intrări

4 definiții

aprobăluí vt [At: (a. 1814), ap. DA / Pzi: -esc / E: nct] (Înv) 1-2 A aproba (1-2).

APROBĂLUÍ vb. v. accepta, admite, aproba, consimți, încuviința, îndupleca, îngădui, învoi, lăsa, permite, primi.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

aprobăluí vb. v. ACCEPTA. ADMITE. APROBA. CONSIMȚI. ÎNCUVIINȚA. ÎNDUPLECA. ÎNGĂDUI. ÎNVOI. LĂSA. PERMITE. PRIMI.


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

APROBĂLUÍRE, aprobăluiri, s. f. v. APROBĂLUI. – [Sinonime]

Intrare: aprobălui
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) aprobălui aprobăluire aprobăluit aprobăluind singular plural
aprobăluiește aprobăluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) aprobăluiesc (să) aprobăluiesc aprobăluiam aprobăluii aprobăluisem
a II-a (tu) aprobăluiești (să) aprobăluiești aprobăluiai aprobăluiși aprobăluiseși
a III-a (el, ea) aprobăluiește (să) aprobăluiască aprobăluia aprobălui aprobăluise
plural I (noi) aprobăluim (să) aprobăluim aprobăluiam aprobăluirăm aprobăluiserăm, aprobăluisem*
a II-a (voi) aprobăluiți (să) aprobăluiți aprobăluiați aprobăluirăți aprobăluiserăți, aprobăluiseți*
a III-a (ei, ele) aprobăluiesc (să) aprobăluiască aprobăluiau aprobălui aprobăluiseră
Intrare: aprobăluire
aprobăluire
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular aprobăluire aprobăluirea
plural aprobăluiri aprobăluirile
genitiv-dativ singular aprobăluiri aprobăluirii
plural aprobăluiri aprobăluirilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)