APRINDE A i se aprinde călcâiele (sau inima) (după cineva) (fam.) = A se îndrăgosti tare de cineva: Când ți s-or aprinde călcâiele, însoară-te până a nu îmbătrâni. (C. NEGRUZZI) Și tropai, tropai, ropai, ropai! i se aprind lui Ipate al nostru călcăiele. (ION CREANGĂ) MIRON: Ce spui? Dragostea! Nu cumva ți s-au aprins călcăile după vro lelică? (C. NEGRUZZI) A se aprinde foc = A se înfuria foarte tare: Și le voi trimite cu vrăjmașii tăi într-o țară pe care tu n-o cunoști, că s-a aprins focul mâniei Mele și va arde peste voi. (BIBLIA) Când l-a văzut venind, s-a aprins foc și a început să-l batjocorească. A se aprinde focul dragostei = A se îndrăgosti (de cineva): Printre crăcile lui întinse se giugiuleau pasărelele și-și făceau cuiburi: numai ascultând cineva ciripirile lor se aprindea într-însul focul dragostei. (P. ISPIRESCU) A se aprinde lesne = A se înfuria ușor: Un amestec de timiditate și de orgoliu, de susceptibilitate excesivă și de impulsivitate care se aprinde lesne, mă făcea să nu fiu cel mai plăcut partener de joacă ori de escapade. (OCTAVIAN PALER) A-și aprinde paie (sau (reg.) scaii) în cap = A provoca iritarea neașteptată a cuiva, printr-o vorbă spusă (sau o faptă făcută) fără intenție rea; a-și pricinui singur neplăceri: Văzând eu că mi-am aprins paie-n cap cu asta, am șterpelit-o de-acasă. (ION CREANGĂ) Vrei să ne-aprindem paie în cap? să ne zvârlă baba pe drum? (IDEM) A-și aprinde poalele (înv.) = A se face foc și pară: Duca-Voda... să tulbură tare și-s aprinsă poaleli. (ION NECULCE)