APREHENSIUNE, aprehensiuni, s. f. (Franțuzism rar) Teamă vagă, frică nedeslușită cauzată de presupunerea posibilității unui pericol. Ochii aceia mici și întunecați, cu reflexe de oțel, dădeau nu știu ce fior de primejdie ascunsă... ce-ți inspiră o frică instinctivă, ca aprehensiunea morții. VLAHUȚĂ, O. A. III 84. – Pronunțat: -si-u-.