APOZIȚIE, apoziții, s. f. Atribut substantival pus în cazul nominativ, indiferent de cazul substantivului determinat, sau, mai rar în același caz cu substantivul determinat. În fraza: «Văd poeți ce-au scris o limbă ca un fagure de miere: Cichindeal gură de aur», «gură de aur» este apoziție pe lîngă numele «Cichindeal». – Pronunțat: -ți-e.