2 definiții pentru apotecie apoteciu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

APOTÉCIE s.f. (Biol.) Organ reproducător în formă de cupă la ascomicete și licheni, în care se formează ascele. [Gen. -iei, var. apoteciu s.n. / < fr. apothécie, cf. gr. apotheke – depozit].

APOTÉCIU s.n. v. apotecie.

Intrare: apotecie
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • apotecie
  • apotecia
plural
genitiv-dativ singular
  • apotecii
  • apoteciei
plural
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N54)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • apoteciu
  • apoteciul
  • apoteciu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • apoteciu
  • apoteciului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

apotecie apoteciu

  • 1. biologie Organ reproducător în formă de cupă la ascomicete și licheni, în care se formează ascele.
    surse: DN

etimologie: