3 definiții pentru apotecie apoteciu

APOTÉCIE s.f. (Biol.) Organ reproducător în formă de cupă la ascomicete și licheni, în care se formează ascele. [Gen. -iei, var. apoteciu s.n. / < fr. apothécie, cf. gr. apotheke – depozit].

APOTÉCIU s.n. v. apotecie.

APOTÉCIU s. n. organ reproducător, la ascomicete și licheni, în care se formează ascele. (< fr. apothécium)

Intrare: apotecie
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular apotecie apotecia
plural
genitiv-dativ singular apotecii apoteciei
plural
vocativ singular
plural
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular apoteciu apoteciul
plural
genitiv-dativ singular apoteciu apoteciului
plural
vocativ singular
plural

apotecie apoteciu

  • 1. biologie Organ reproducător în formă de cupă la ascomicete și licheni, în care se formează ascele.
    surse: DN

etimologie:

apoteciu apotecie

  • 1. Organ reproducător, la ascomicete și licheni, în care se formează ascele.
    surse: MDN '00

etimologie: