2 definiții pentru apotecie
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
APOTECIE s.f. (Biol.) Organ reproducător în formă de cupă la ascomicete și licheni, în care se formează ascele. [Gen. -iei, var. apoteciu s.n. / < fr. apothécie, cf. gr. apotheke – depozit].
APOTECIU s.n. v. apotecie.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: apotecie
| substantiv feminin (F135) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv neutru (N54) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
apoteciesubstantiv feminin
- 1. Organ reproducător în formă de cupă la ascomicete și licheni, în care se formează ascele. DN
etimologie:
- apothécie DN
- apotheke – depozit DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.