apotecie apoteciu

  • 1. Organ reproducător în formă de cupă la ascomicete și licheni, în care se formează ascele.
    surse: DN biologie

etimologie:

apoteciu apotecie

  • 1. Organ reproducător, la ascomicete și licheni, în care se formează ascele.
    surse: MDN '00

etimologie:

Intrare: apotecie
substantiv feminin (F135) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular apotecie apotecia
plural
genitiv-dativ singular apotecii apoteciei
plural
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N54) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular apoteciu apoteciul
plural
genitiv-dativ singular apoteciu apoteciului
plural
vocativ singular
plural

3 definiții încorporate

Aceste definiții sunt deja încorporate în filele „rezultate” și „declinări”. Le prezentăm pentru edificare.

APOTÉCIE s.f. (Biol.) Organ reproducător în formă de cupă la ascomicete și licheni, în care se formează ascele. [Gen. -iei, var. apoteciu s.n. / < fr. apothécie, cf. gr. apotheke – depozit].

APOTÉCIU s.n. v. apotecie.

APOTÉCIU s. n. organ reproducător, la ascomicete și licheni, în care se formează ascele. (< fr. apothécium)