Definiția cu ID-ul 1376851:
Jargon
APOSTROF ['] Semn ortografic*. în ortografia* românească actuală are următoarele utilizări: a) indică absența accidentală a unor sunete în pronunțarea neliterară (populară, familiară) sau în rostirea persoanelor cu deficiențe de articulare; se plasează la începutul ori la sfârșitul unui cuvânt (fiind precedat, respectiv urmat de pauza albă*) și în interiorul cuvântului ([Jneața < bună dimineața, făr['] de < fără de, sal[']tare < salutare, ca[']e < care – pronunțare graseiată a consoanei [r] – etc.); segmentele de expresie sonoră care apar în vecinătate imediată (ca urmare a rostirii incomplete) nu formează silabă; b) (mai ales în stilul publicistic) indică facultativ omiterea primei (primelor) cifre în notația anilor calendaristici ([']916 sau 916 < 1916, [']95 sau 95 < 1995); între apostrof și grupul de cifre nu se lasă pauză albă; c) apare în nume proprii străine și în neologisme neadaptate, care păstrează grafia (vezi scriere) originară (O['] Connor, five o[']clock). C.S.