apocrisiar sm [At: ȘINCAI, HR. II, 41/9 / V: (înv) ~iu / Pl: ~i / E: lat apocrisiarius] 1-2 (Ist; îvr) Dregător (în Imperiul Bizantin și, pex, și în Imperiul Otoman), însărcinat cu transmiterea răspunsurilor și a edictelor împăratului (sau ale sultanului). 3-4 Mandatar (sau trimis) al papilor, al patriarhilor.