4 definiții pentru aplecător


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

aplecător, ~oare [At: PSALT. (1651), 172 / Pl: ~i, ~oare / E: apleca + -(ă)tor] 1-2 a Care (se) apleacă. 3 a Care alăptează. 4 smf Cel care crește copii. 5 sf Oaie cu lapte Cf plecătoare.

APLECĂTOR, -TOARE adj., s. m. și f. 1. Adj. și s. f. (Mold., Trans. SV) (Femeie) care alăptează. A: Vrea-vei să-ți chem o femeaie aplecătoare, din evrei, și-ț va apleca cuconul? DOSOFTEI, PARIMIAR. C: De la aplecătoare aduse-l pre el. PSALT. (1651). // B: ♦︎ S. m. Crescător de copii. Au trimis... aplecătorii [ = cei care creșteau copiii lui Ahab] cătră fiu. BIBLIA (1688). 2. S. m. (Ban.) Prunc, copil alăptat. Aplĕkĕtor. Lactans. AC, 328. Etimologie: apleca + suf. -tor. Vezi și apleca, aplecat, aplecătură. Cf. doică, mamcă; aplecat (2).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

aplecătór (înv.) (a-ple-) adj. m., pl. aplecătóri; f. sg. și pl. aplecătoáre

aplecătór adj. m. (sil. -ple-), pl. aplecătóri; f. sg. și pl. aplecătoáre

Intrare: aplecător
aplecător adjectiv
  • silabație: -ple-
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aplecător
  • aplecătorul
  • aplecătoru‑
  • aplecătoare
  • aplecătoarea
plural
  • aplecători
  • aplecătorii
  • aplecătoare
  • aplecătoarele
genitiv-dativ singular
  • aplecător
  • aplecătorului
  • aplecătoare
  • aplecătoarei
plural
  • aplecători
  • aplecătorilor
  • aplecătoare
  • aplecătoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)