2 intrări

6 definiții

apestí [At: LB / V: -ești, -păști / Pzi: -tesc / E: ns cf pești] 1 vi A întârzia. 2-3 vtr A amâna (pe cineva) cu o datorie. 4 vi A ațipi.

apestí (-tésc, -ít), vb. – A amîna, a întîrzia. – Var. (a)pești, pesti. Origine necunoscută. Soluția cea mai probabilă este cea propusă de Cihac, II, 2, și care de atunci a fost sistematic respinsă de cercetători, datorită dificultăților fonetice: sl. opozditi „a întîrzia”, cf. rus. opozdatĭ, cu același sens. Celelalte ipoteze sînt mult mai puțin convingătoare: din lat. *apprestῑre (Crețu 306); din a cu prep. peste (Philippide, ZPRh., XXXI, 292); din lat. *pensitāre (Pascu, Etimologii, 32); din mag. apaszt „a micșora” (Drăganu, Dacor., VI, 249).

apestí, apestésc, vb. IV (înv.) 1. a întârzia 2. a amâna 3. a adormi, a ațipi

pestésc v. intr. (cp. cu rut. pestiti, a dezmerda). Rar. Trăgănez, staŭ undeva, aștept, întîrziĭ din mers: Moĭsi pesti în munte, apa pestește în streșină. Cov. Fac o pauză în oŭat: găina pestește (V. părăsitură). – Și apestesc: bătură în poartă, apestiră cîteva clipe, apoĭ răsună un glas (ChN. I, 12 și 2, 13). V. și durmitez.

Intrare: apesti
verb (V401) infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) apesti apestire apestit apestind singular plural
apestește apestiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) apestesc (să) apestesc apesteam apestii apestisem
a II-a (tu) apestești (să) apestești apesteai apestiși apestiseși
a III-a (el, ea) apestește (să) apestească apestea apesti apestise
plural I (noi) apestim (să) apestim apesteam apestirăm apestiserăm, apestisem*
a II-a (voi) apestiți (să) apestiți apesteați apestirăți apestiserăți, apestiseți*
a III-a (ei, ele) apestesc (să) apestească apesteau apesti apestiseră
Intrare: apești
apești
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)