2 definiții pentru aparținător


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

aparținătór adj. m., pl. aparținătóri; f. sg. și pl. aparținătoáre

aparțin, -ții 2, -ține, inf., -ținând ger., -ținător adj. v.

Intrare: aparținător
aparținător adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aparținător
  • aparținătorul
  • aparținătoru‑
  • aparținătoare
  • aparținătoarea
plural
  • aparținători
  • aparținătorii
  • aparținătoare
  • aparținătoarele
genitiv-dativ singular
  • aparținător
  • aparținătorului
  • aparținătoare
  • aparținătoarei
plural
  • aparținători
  • aparținătorilor
  • aparținătoare
  • aparținătoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)