5 definiții pentru apalt

apált sn [At: (a. 1823) URICARIUL V. 56/21 / Pl: -uri / E: it appalto] (Îvr) Dare în antrepriză a veniturilor (comunei, statului) rezultate din vânzarea unor lucruri de consum.

apált (-turi), s. n. – Arendare; arendă. It. appalto (Cihac, II, 715; DAR), probabil prin filieră ngr., cf. alb. apalto. Sec. XVIII.

apált s.n. (înv.) antrepriză publică de vindere a unor mărfuri (ca: sare, pâine, lumânări, carne, cărți de joc etc.)

apalt n. luare în arendă: apaltul cărților de joc AL. Până la Regulament (1828 — 1834), carnea, pâinea și lumânările se vindeau la contraccii cu apalt. [It. APPALTO, termen juridic din epoca fanariotă, contemporan cu drit, sudit].

*apált n., pl. urĭ (it. appalto. Cp. cu drit și sudit). Sec. 18-19. Antrepriză publică de a vinde unele articule [!] (sare, carne, lumînărĭ, cărțĭ de joc): a da, a vinde cu apalt (Flm.) V. monopol.

Intrare: apalt
apalt
substantiv neutru (N24) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular apalt apaltul
plural apalturi apalturile
genitiv-dativ singular apalt apaltului
plural apalturi apalturilor
vocativ singular
plural