8 definiții pentru apărătură

apărătúră sf [At: CORESI, ap. HEM 1312 / Pl: ~ri / E: apăra + -ătură] 1 (Înv) Obstacol. 2 Loc apărat printr-o îngrăditură Cf apărat2 (5). 3 (Reg) Pădure tăiată Cf popritură. 4-5 (Reg) Loc (pășune, pădure etc.) în care accesul este interzis. 6 Apărare (2). 7 (înv) Scutire. 8 (înv) Fortificație.

APĂRĂTÚRĂ s. braniște, opritură. (Locul în pădure unde copacii au fost tăiați se numește ~.)

APĂRĂTÚRĂ s. v. fortificație, întăritură.

apărătúră, apărătúri, s.f. (înv. și pop.) 1. piedică, obstacol 2. loc apărat de o îngrăditură 3. protecție, apărare 4. fortificație, fort 5. pădure tăiată acolo unde nu umblă oamenii

apărătură f. pădure tăiată unde nu umblă oameni.

apărătúră f., pl. ĭ (V. aparatură). Pădure aparată (oprită) de a fi tăĭată (braniște). Vechĭ. Aparare, protecțiune, scut.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

apărătúră s. v. FORTIFICAȚIE. ÎNTĂRITURĂ.

APĂRĂTÚRĂ s. braniște, opritură. (Locul în pădure unde copacii au fost tăiați se numește ~.)

Intrare: apărătură
apărătură
substantiv feminin (F43) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular apărătu apărătura
plural apărături apărăturile
genitiv-dativ singular apărături apărăturii
plural apărături apărăturilor
vocativ singular
plural