8 definiții pentru apărătură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

apărătúră sf [At: CORESI, ap. HEM 1312 / Pl: ~ri / E: apăra + -ătură] 1 (Înv) Obstacol. 2 Loc apărat printr-o îngrăditură Cf apărat2 (5). 3 (Reg) Pădure tăiată Cf popritură. 4-5 (Reg) Loc (pășune, pădure etc.) în care accesul este interzis. 6 Apărare (2). 7 (înv) Scutire. 8 (înv) Fortificație.

apărătură f. pădure tăiată unde nu umblă oameni.

apărătúră f., pl. ĭ (V. aparatură). Pădure aparată (oprită) de a fi tăĭată (braniște). Vechĭ. Aparare, protecțiune, scut.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

APĂRĂTÚRĂ s. braniște, opritură. (Locul în pădure unde copacii au fost tăiați se numește ~.)

APĂRĂTÚRĂ s. v. fortificație, întăritură.

APĂRĂTU s. braniște, opritură. (Locul în pădure unde copacii au fost tăiați se numește ~.)

apărătu s. v. FORTIFICAȚIE. ÎNTĂRITURĂ.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

apărătúră, apărătúri, s.f. (înv. și pop.) 1. piedică, obstacol 2. loc apărat de o îngrăditură 3. protecție, apărare 4. fortificație, fort 5. pădure tăiată acolo unde nu umblă oamenii

Intrare: apărătură
apărătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • apărătu
  • apărătura
plural
  • apărături
  • apărăturile
genitiv-dativ singular
  • apărături
  • apărăturii
plural
  • apărături
  • apărăturilor
vocativ singular
plural