AORIST Formă temporală care prezintă acțiunea exprimată de un verb în mod independent față de momentul enunțării. Se opune prezentului (care exprimă o acțiune în curs în momentul enunțării) și perfectului (care prezintă o acțiune ca încheiată în momentul enunțării). Reprezintă termenul non-marcat al aspectului*, desemnând acțiunea independent de durată. A existat în indo-europeană și a fost continuat în greacă. În latină s-a contopit cu perfectul*, formă care exprima atât o valoare aspectuală, cât și o valoare temporală. O semnificație similară, într-o anumită măsură, cu aceea a aoristului o are perfectul simplu din franceză, iar în română perfectul simplu ca timp al relatării în proza narativă*, în acest ultim caz, perfectul simplu și-a pierdut semnificația temporală, folosirea lui fiind rezultat al adoptării unei convenții literare. L.I.R.