ANUL(O)- elem. „inel”. (< fr. anul/o/-, cf. lat. anulus)

ANULO- „inel, orificiu inelar; anular”. ◊ L. annulus „inel” > fr. annulo-, engl. id. > rom. anulo-. □ ~cit (v. -cit), s. n., eritrocit subțire, în formă de inel; ~id (v. -id), adj., în formă de inel; ~plastie (v. -plastie), s. f., reparare chirurgicală a unui orificiu anular anormal.