6 definiții pentru antrețel


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

antrețél sn [At: DA ms / Pl: ~i / E: antret + -el] 1-2 Antreu (mic) Si: antreiaș (1-2).

ANTREȚÉL, antrețele, s. n. Diminutiv al lui antreu.Antret + suf. -el.

ANTREȚÉL, antrețele, s. n. Diminutiv al lui antret. În cameră se intră printr-un antrețel.

ANTREȚÉL, antrețele, s. n. Diminutiv al lui antreu.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

antrețél (fam.) s. n., pl. antrețéle

antrețél s. n., pl. antrețéle

Intrare: antrețel
antrețel substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • antrețel
  • antrețelul
  • antrețelu‑
plural
  • antrețele
  • antrețelele
genitiv-dativ singular
  • antrețel
  • antrețelului
plural
  • antrețele
  • antrețelelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

antrețel

  • 1. Diminutiv al lui antreu.
    surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
    exemple
    • În cameră se intră printr-un antrețel.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Antret + sufix -el.
    surse: DEX '09