6 definiții pentru antrețel
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ANTREȚÉL, antrețele, s. n. Diminutiv al lui antreu. – Antret + suf. -el.
antrețél sn [At: DA ms / Pl: ~i / E: antret + -el] 1-2 Antreu (mic) Si: antreiaș (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ANTREȚÉL, antrețele, s. n. Diminutiv al lui antret. În cameră se intră printr-un antrețel.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ANTREȚÉL, antrețele, s. n. Diminutiv al lui antreu.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
antrețél (fam.) s. n., pl. antrețéle
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
antrețél s. n., pl. antrețéle
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: antrețel
antrețel substantiv neutru
| substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
antrețel
- 1. Diminutiv al lui antreu.surse: DEX '09 DLRLC un exempluexemple
- În cameră se intră printr-un antrețel.surse: DLRLC
-
etimologie:
- Antret + sufix -el.surse: DEX '09