ANTONIMIE Relație lingvistică și logică între sensuri contrare sau contradictorii; este o relație de incompatibilitate sau de excludere reciprocă. Relația diametral opusă a sensurilor poate antrena poli opuși: lung / scurt, greu / ușor, cald / rece, abstract / concret, bolnav / sănătos, curajos / fricos ș.a. (unde e pozitiv polul care definește proprietatea respectivă). Polaritatea se poate baza pe antiteza realității (antonime ontologice): zi / noapte, diurn /nocturn, masculin / feminin, urban / rural%. Cuvintele antonime trebuie să aibă câteva trăsături comune de sens (seme*): cald / rece desemnează, amândouă, fie „aprecieri privitoare la temperatură”: vreme caldă vs. vreme rece, fie „aprecieri privitoare la sentimente”: sentiment / primire / privire cald(ă) / rece; concis vs. prolix au comune semele„/caracteristică adjectivală”, „privitoare la concentrația de idei”: lucrare concisă vs. lucrare prolixă. Relația de antonimie se stabilește prin semele diametral opuse adăugate semului comun: „pozitiv” / „negativ” (cald vs. rece), „prezent” / „absent” (concis vs. prolix), „favorabil” / „nefavorabil” (a (se) ameliora vs. a (se) agrava). Antonimia se poate raporta la un termen mediu (neutru), cum ar fi normal pentru cald / rece, bolnav / sănătos ș.a. Antonimia se stabilește, de multe ori, între sensuri gradabile, de ex., bogat vs. sărac (X poate să nu fie nici bogat, nici sărac, având un grad nedeterminat față de poli opuși). Antonimia este riguros exprimată lingvistic când trăsătura comună de sens este desemnată prin același radical*, iar contrarietatea (polaritatea) este dată de prefixe* (termenul marcat fiind cel cu prefix): corect vs. incorect, îngheț vs. dezgheț, cinstit vs. necinstit, hidratat vs. deshidratat. A.B.V.