2 intrări

3 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ANTISTRÉS adj. invar., s. n. 1. Adj. invar. Care nu provoacă stres, care protejează împotriva stresului. 2. Adj. invar. Care combate stresul. 3. S. n. (Geol.) Acțiune opusă stresului, în cadrul metamorfismului, care are ca rezultat formarea unor minerale noi. – Anti- + stres.

ANTISTRÉS adj. care combate stresul. (< anti- + stres)

antistrés adj. Care nu provoacă stres ◊ „Fiind silențioasă și prevenitoare a greșelilor a fost numită «mașină de scris antistres».” R.l. 12 XI 79 p. 6. ◊ „Telefon anti-stress. O firmă din «țara cantoanelor» [...] a anunțat realizarea unui telefon «anti-stress», al cărui apel poate fi sesizat chiar și în birourile supraaglomerate și supraîncărcate de decibeli.” I.B. 31 V 86 p. 8 (din anti- + stres)

Intrare: antistres (adj.)
antistres1 (adj.) adjectiv invariabil
adjectiv invariabil (I9)
  • antistres
Intrare: antistres (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • antistres
  • antistresul
plural
genitiv-dativ singular
  • antistres
  • antistresului
plural
vocativ singular
plural

antistres (adj.)

  • 1. Care nu provoacă stres, care protejează împotriva stresului.
    surse: DEX '09
  • 2. Care combate stresul.
    surse: DEX '09 MDN '00

etimologie:

  • Anti- + stres
    surse: DEX '09 MDN '00

antistres (s.n.)

  • 1. geologie Acțiune opusă stresului, în cadrul metamorfismului, care are ca rezultat formarea unor minerale noi.
    surse: DEX '09

etimologie:

  • Anti- + stres
    surse: DEX '09