ANTIFRAZĂ (< fr. antiphrase < gr. antiphrasis, cf. gr. anti, contra și phrasis, ironie) Folosirea unui cuvînt sau a unei expresii în sens contrar adevăratului înțeles, avînd adesea un substrat ironic. Ex. „Tipătescu (care a tot bătut din călcîi cu impaciență, coboară încet, rar și cu dinții strînși). - Iubite și stimabile domnule Cațavencu, nu înțeleg pentru ce între doi bărbați, cu oarecare pretenție de seriozitate, să mai încapă astfel de meșteșuguri și rafinării de maniere...” Formula de ironică adresare iubite și stimabile este folosită în sens contrar înțelesului acestor cuvinte. Tot antifrază este si denumirea de Filopator (< gr. philos, iubitor și lat. pater, tată) dată lui Ptolomeu al IV-lea, rege al Egiptului, care și-a ucis tatăl, ca și denumirea Mării Negre, atît de des agitată de furtuni, numită de către antici Pontus Euxinus, cuvînt ce în grecește înseamnă mare ospitalieră, antifrază denumită eufemistică. Termenul de antifrază este socotit adesea sinonim și cu cel de ironie, o formă atenuată a acesteia.