Definiția cu ID-ul 405828:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
antifon (antifoane), s. n. – Cîntare repetată pe două coruri, la slujba bisericească. Ngr. ἀντίφωνον, în parte prin sl. antifonŭ (Murnu 5). Sec. XVII. – Der. antifonar, s. n. (carte care cuprinde antifoane).