2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

anti- [At: DEX2 / E: fr anti-] Element de compunere cu sensul „împotriva”, „(în) contra”, „opus” și care servește la formarea unor substantive și adjective.

ANTI- Element de compunere însemnând „împotriva”, „în contra”, „opus”, care servește la formarea unor substantive și adjective. – Din fr. anti-.

ANTI- Element de compunere însemnând „împotrivă”, „în contră”, „opus”, care servește la formarea unor substantive și adjective. – Din fr. anti-.

ANTI- Element de compunere însemnînd «împotriva», «în contra», «opus», care servește la formarea unui mare număr de substantive ca: antitoxină etc., sau adjective ca: antialcoolic, antinațional, antistatal, antiștiințific etc.

ANTI- Element de compunere însemnând „împotriva”, „în contra”, „opus”, care servește la formarea unui mare număr de substantive și adjective. – Fr. anti- (< gr.).

ANTI- Element prim de compunere savantă cu semnificația „împotriva”, „(în) contra”, „opus”. [< lat. anti, gr. anti].

ANTI-/ANT- pref. „împotriva”, „(în) contra”, „opus”, „fals”. (< fr. anti-, cf. lat., gr. anti)

*2) ánti-, pref. lat. V. ante.

*1) ánti- (d. vgr. anti, contra), prefix care înseamnă „contra” saŭ „nu”, ca anti-pod, anti-spazmodic, anti-patic ș. a.

anti-Wessi adj. (peior.) Contra germanilor din vest ◊ „Vă pare rău, de exemplu, de Ossi și sunteți anti-Wessi.” ◊ „22” 34/94 p. 2 (din anti- + Wessi, după germ.)

Anți pl. vechiu trib al Slavilor cari, împreună cu Venzii, ocupau țările la N. de Carpați până la Nistru.

*ánte- (une-orĭ și ánti-), prefix lat. care înseamnă „înainte”, ca’n: ante-meridian, anti-cipat ș. a. V. post- și pre 2.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

anti-Pref. neol., introdus în fr. și provenind din gr. ἀντί „contra.” Se folosește atît cu cuvinte neol. (antialcoolic, antidiluvian, antitanc etc.) cît și, mai rar, cu cuvinte din fondul tradițional (antiromân). În uzul curent s-a confundat uneori cu ante, astfel încît în loc de antecameră, s. f., astăzi se folosește numai anticameră, imitație după fr. antichambre.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ANȚI {i}, s. m. pl. Triburi slave, menționate în sec. 6-7, care au constituit nucleul grupului slavilor de răsărit (rușii, ucrainienii, bielorușii).

Intrare: anti
prefix (I7-P)
  • anti
ant1 (pref. - anti) element de compunere prefix
prefix (I7-P)
  • ant
Intrare: anți
substantiv masculin (M97)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • anți
  • anții
genitiv-dativ singular
plural
  • anți
  • anților
vocativ singular
plural

anti ant

  • 1. Element de compunere însemnând „împotriva”, „în contra”, „opus”, care servește la formarea unor substantive și adjective.
    surse: DEX '09 DLRLC DN

etimologie: