ANTERIU (pl. -ie), Mold. ANTEREU (pl. -ree) sn. 👕 Haină lungă pînă jos, de la ceafă pînă la glesne, pe care o poartă preoții pe sub giubea și de-adreptul pe cămașă, încingîndu-se cu brîul pe la mijloc; tot astfel de haină purtau altădată cei din clasa boierească, precum și Țiganii lăutari (🖼 143): unul se încurca în anteriu, altul în patrafir (D.-ZAMF.); era gătit c’un antereu de cutuie (GN.); proverb: e mai aproape cămașa decît ~ul, ne îngrijim mai mult de noi decît de alții (ZNN.) ¶ 2 Haină țărănească lungă pînă la brîu, cu mîneci strîmte la margine, încheiată de sus pînă jos cu un rînd de nasturi și înflorată la piept, guler și mîneci cu găitane de diferite colori (🖼 144) ¶ 3 Zăbun lung pînă peste genunchi ce poartă țărancele din unele județe de la șes ale Munteniei [tc. anteri].