ANTENĂ, antene, s. f. 1. Fiecare dintre cele două firișoare mobile care se află la capul insectelor și al crustaceelor și care servește ca organ de simț. 2. Dispozitiv de fire metalice cu care se emit sau se recepționează undele electromagnetice; instalație simplă de acest fel (pe acoperișul unei case) cu scopul de a întări puterea de recepție a unui aparat de radio. Din dreptul lor [al clădirilor] oamenii au făcut să se ridice spre cer stîlpii de fier... între care antena e întinsă ca un hamac fantastic. BOGZA, C. O. 202. 3. Bară lungă și mobilă prinsă transversal de catarg printr-un scripete, spre a ține pînza triunghiulară a corăbiilor.