opțiuni

2 intrări

4 definiții

antamá vb., ind. prez. 3 sg. antameáză

antamá vb. tr. A începe, a deschide (o discuție, un proces etc.). (< fr. entamer)


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

antamá vb. I (franțuzism, în lb. colocv. în special) A începe, a deschide ◊ „Florentina și Liviu antamează o nouă fază a vieții lor.” (din fr. entamer)


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

antama, antamez v. t. (pub.) a aranja, a pune la cale

Intrare: antamat
antamat participiu
participiu (PT2) masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular antamat antamatul antamată antamata
plural antamați antamații antamate antamatele
genitiv-dativ singular antamat antamatului antamate antamatei
plural antamați antamaților antamate antamatelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: antama
antama verb grupa I conjugarea a II-a
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR 		infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) antama antamare antamat antamând singular plural
antamează antamați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) antamez (să) antamez antamam antamai antamasem
a II-a (tu) antamezi (să) antamezi antamai antamași antamaseși
a III-a (el, ea) antamează (să) antameze antama antamă antamase
plural I (noi) antamăm (să) antamăm antamam antamarăm antamaserăm, antamasem*
a II-a (voi) antamați (să) antamați antamați antamarăți antamaserăți, antamaseți*
a III-a (ei, ele) antamează (să) antameze antamau antamară antamaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)