4 definiții pentru antama


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

antamá vb. tr. A începe, a deschide (o discuție, un proces etc.). (< fr. entamer)

antamá vb. I (franțuzism, în lb. colocv. în special) A începe, a deschide ◊ „Florentina și Liviu antamează o nouă fază a vieții lor.” (din fr. entamer)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

antamá vb., ind. prez. 3 sg. antameáză


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

antama, antamez v. t. (pub.) a aranja, a pune la cale

Intrare: antama
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • antama
  • antamare
  • antamat
  • antamatu‑
  • antamând
  • antamându‑
singular plural
  • antamea
  • antamați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • antamez
(să)
  • antamez
  • antamam
  • antamai
  • antamasem
a II-a (tu)
  • antamezi
(să)
  • antamezi
  • antamai
  • antamași
  • antamaseși
a III-a (el, ea)
  • antamea
(să)
  • antameze
  • antama
  • antamă
  • antamase
plural I (noi)
  • antamăm
(să)
  • antamăm
  • antamam
  • antamarăm
  • antamaserăm
  • antamasem
a II-a (voi)
  • antamați
(să)
  • antamați
  • antamați
  • antamarăți
  • antamaserăți
  • antamaseți
a III-a (ei, ele)
  • antamea
(să)
  • antameze
  • antamau
  • antama
  • antamaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)