4 definiții pentru antama

antamá vb., ind. prez. 3 sg. antameáză

antamá vb. tr. A începe, a deschide (o discuție, un proces etc.). (< fr. entamer)


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

antamá vb. I (franțuzism, în lb. colocv. în special) A începe, a deschide ◊ „Florentina și Liviu antamează o nouă fază a vieții lor.” (din fr. entamer)


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

antama, antamez v. t. (pub.) a aranja, a pune la cale

Intrare: antama
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) antama antamare antamat antamând singular plural
antamea antamați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) antamez (să) antamez antamam antamai antamasem
a II-a (tu) antamezi (să) antamezi antamai antamași antamaseși
a III-a (el, ea) antamea (să) antameze antama antamă antamase
plural I (noi) antamăm (să) antamăm antamam antamarăm antamaserăm, antamasem*
a II-a (voi) antamați (să) antamați antamați antamarăți antamaserăți, antamaseți*
a III-a (ei, ele) antamea (să) antameze antamau antama antamaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)