2 definiții pentru anomic

ANÓMIC, -Ă adj. Referitor la anomie; neorganizat, dezorganizat. [< fr. anomique].

ANÓMIC, -Ă adj. referitor la anomie1; neorganizat, dezorganizat. (< fr. anomique)

Intrare: anomic
anomic
adjectiv (A10) masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular anomic anomicul anomică anomica
plural anomici anomicii anomice anomicele
genitiv-dativ singular anomic anomicului anomice anomicei
plural anomici anomicilor anomice anomicelor
vocativ singular
plural