2 definiții pentru anomic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ANÓMIC, -Ă adj. Referitor la anomie; neorganizat, dezorganizat. [< fr. anomique].

ANÓMIC, -Ă adj. referitor la anomie1; neorganizat, dezorganizat. (< fr. anomique)

Intrare: anomic
anomic adjectiv
adjectiv (A10)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • anomic
  • anomicul
  • anomicu‑
  • anomică
  • anomica
plural
  • anomici
  • anomicii
  • anomice
  • anomicele
genitiv-dativ singular
  • anomic
  • anomicului
  • anomice
  • anomicei
plural
  • anomici
  • anomicilor
  • anomice
  • anomicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)