4 definiții pentru anocato

ANOCÁTO adv. (Înv.) În neorânduială, de-a valma. – Ngr. ano kato.

anocáto adv. – Cu burta în sus; pe dos, invers. Ngr. ἄνω ϰάτω sau ἀνάϰατο (Gáldi 148). Sec. XVIII, astăzi ieșit din uz.

anocàto adv. Mold. fam. anapoda (învechit): îmi fac casa anocato AL. [Gr. mod. ANOKATO, lit. deasupra-dedesubt].

anocáto adv. (ngr. anokáto, d. áno, sus, și káto, jos. V. înalgĭos). Fam. Rar azĭ. Hara-para, val-vîrtej: lucrurile eraŭ anocato. – Și anucát, huștĭulĭuc.

Intrare: anocato
anocato
adverb (I8)