animism s. n. Doctrină religioasă care susține prezența și lucrarea spiritului în obiectele, viețuitoarele și fenomenele naturii, personificându-le, doctrină socotită de unii etnografi și istorici ai religiilor ca o primă formă a religiei. Termenul a fost impus de de E.B. Taylor, etnograf englez, în 1871. – Din fr. animisme.