anglo-normand anglo-normandă

Articole pe această temă:

anglo-normand

  • 1. Care reunește elemente engleze și normande.
    surse: DEX '09 adjectiv
  • 2. Care aparține culturii franceze (normande) din Anglia după cucerirea normandă (1066).
    surse: DEX '09 adjectiv
    • 2.1. Dialectul francez vechi vorbit pe cele două coaste ale Mării Mânecii între 1066 și sfârșitul secolului XIV.
  • 3. Dialect francez vorbit pe cele două coaste ale Mării Mânecii.

etimologie:

O definiție

ÁNGLO-NORMÁND, -Ă, anglo-normanzi, -de, adj. 1. Care reunește elemente engleze și normande. 2. Care aparține culturii franceze (normande) din Anglia după cucerirea normandă (1066). ♦ (Substantivat, f.) Dialectul francez vechi vorbit pe cele două coaste ale Mării Mânecii între 1066 și sfârșitul sec. XIV.

În original lipsește forma de feminin sing. - LauraGellner
Intrare: anglo-normand
anglo-normand (adj.) adjectiv
adjectiv (A3) masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular anglo-normand anglo-normandul anglo-normandă anglo-normanda
plural anglo-normanzi anglo-normanzii anglo-normande anglo-normandele
genitiv-dativ singular anglo-normand anglo-normandului anglo-normande anglo-normandei
plural anglo-normanzi anglo-normanzilor anglo-normande anglo-normandelor
vocativ singular
plural
anglo-normand (s.n.) substantiv neutru (numai) singular
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: MDN '00
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular anglo-normand anglo-normandul
plural
genitiv-dativ singular anglo-normand anglo-normandului
plural
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular anglo-normandă anglo-normanda
plural
genitiv-dativ singular anglo-normande anglo-normandei
plural
vocativ singular
plural

O definiție încorporată

Aceste definiții sunt deja încorporate în filele „rezultate” și „declinări”. Le prezentăm pentru edificare.

ANGLO-NORMÁND s. n. dialect francez vorbit pe cele două coaste ale Mării Mânecii. (< fr. anglo-normand)