anghiră sf vz anchiră

‡ANGHIRĂ (pl. -re) sf. ⛵ – ANCORĂ: nu fii ca anghira... care ușor se aruncă în apă și cu anevoie se ardică (PANN) [ngr. άγχιρα].

ánghiră, V. ancoră.

anchiră sf [At: COD. VOR. 93/14 / V: (după ger) ~ghiră (S și: ~ghyră) / Pl: ~re / E: vsl анкира cf dubletul ancoră] 1 (Mrn; înv) Ancoră Cf mâță, rac. 2 (Fig) Punct de sprijin. corectat(ă)

‡ANCHIRĂ (pl. -re) sf. ⛵ = ANCORĂ1.

ánchiră, V. ancoră.

*áncoră f., pl. e (lat. áncora, vgr. ánkyra). Mar. Un instrument de fer [1] cu brațe care se aruncă în apă ca să fixeze corabia. (Aŭ și buloanele un fel de ancoră). A arunca ancora, a ancora; a ridica ancora, a porni cu corabia. Fig. Ancoră de salvare, mijloc de salvare. – Vechĭ și azĭ rar ánchiră și ánghiră (după ngr.).

ANGHIRĂ s.f. (Mold., ȚR) Ancoră. A: (Fig.) Veseliia, blagosloveniia, anghira, bunănorocirea, roao. AR, 83^v. Că pre tine, una, te avem anghiră tare și nemișcată. MOL. 1754-1762, 19^r. B: (Fig.) Pre tine te avem anghiră tare. MINEIUL (1776). Etimologie: gr. ánkira. Cf. mîță (2).