anghíră sf vz anchiră

ANGHIRĂ s.f. (Mold., ȚR) Ancoră. A: (Fig.) Veseliia, blagosloveniia, anghira, bunănorocirea, roao. AR, 83^v. Că pre tine, una, te avem anghiră tare și nemișcată. MOL. 1754-1762, 19^r. B: (Fig.) Pre tine te avem anghiră tare. MINEIUL (1776). Etimologie: gr. ánkira. Cf. mîță (2).

ánghiră, V. ancoră.

*áncoră f., pl. e (lat. áncora, vgr. ánkyra). Mar. Un instrument de fer [1] cu brațe care se aruncă în apă ca să fixeze corabia. (Aŭ și buloanele un fel de ancoră). A arunca ancora, a ancora; a ridica ancora, a porni cu corabia. Fig. Ancoră de salvare, mijloc de salvare. – Vechĭ și azĭ rar ánchiră și ánghiră (după ngr.).