Definiția cu ID-ul 893269:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ANEVÓIE adv. Cu greu, cu greutate, abia. Două fetișcane adăpau niște vite. Trăgeau anevoie în jos ciutura. DUMITRIU, N. 227. Anevoie vremea trece Cînd urîtul greu te-apasă. VLAHUȚA, O. A. 86. De douăzeci și mai bine de ani, de cînd port vornicia în Pipirig, am dus-o cam anevoie numai cu răbușul. Ce folos că citesc orice carte bisericească; dacă nu știi a însemna măcar cîtuși de cît, e greu. CREANGĂ, A. 18. Ceea ce făgăduiește voinicul anevoie o lasă nefăcută. EMINESCU, N. 17. ◊ Loc. adv. Cu anevoie = cu greutate, cu caznă. Este foarte cu anevoie de mers pînă acolo. CREANGĂ, P. 93. O atmosferă groasă și grea, pre care cu anevoie o răsuflai. NEGRUZZI, S. I 291. Sacul gol cu anevoie stă drept. (învechit) De anevoie = necesar, indispensabil. Doftorii... mi-au zis că este de anevoie ca să mă caut, pentru că boala poate ca să se învechească. KOGĂLNICEANU, S. 91. ♦ (Adjectival) Anevoios. Oi căuta să-l îmblînzesc... deși e lucru cam anevoie. ALECSANDRI, T. 1197. A face un tot din amărunturile ce se află răspîndite în deosebitele uvrajuri (= lucrări) și documente este o lucrare lungă și anevoie. BĂLCESCU, O. I 3.