8 definiții pentru androc

andróc sn [At: HEM 1187 / V: (reg) on-, han-, -droacă, ondroacă / Pl: ~oace / E: săs ondor (= unterfrock, angderroch] (Reg) Fustă de lână lucrată în casă (la război), cu dungi colorate, pe care o poartă (mai ales) femeile bătrâne.

ANDRÓC, androace, s. n. (Regional) Fustă de flanelă sau de lină purtată la țară mai ales de femeile bătrîne. Era forfotă..., de gîndeai că au venit toate muierile de pe lume să se afle în treabă, foindu-și androacele dintr-o odaie în alta. VORNIC, O. 177. Șterge-ți mina pe androc. BIBICESCU, P. P. 215.

ANDRÓC, androace, s. n. (Reg.) Fustă de flanelă sau de lână. – Săs. angderrock, onderrock.

andróc (androáce), s. n. – Fustă de lînă. – Var. handroc, androacă, ondroacă. Germ. Unterrock „fustă, jupon”, prin intermediul pronunțării săs. onderrock (Borcea 176). În Trans. și Munt.

androc n. fustă de lână (la țărance); se rostește și hondroc. [Sas. ONDERROCK = germ. UNTERROCK].

hondróc și (maĭ rar) ondróc și andróc n., pl. oace (sas. onderrock, germ. unterrock, fustă, d. unter, supt [!], și rock, rochie. V. gheroc). Vest. Fustă țărănească (sucnă). – În Bc. androc, „rochie de deasupra încrețită”, în Prah. „rochie de lînă”. V. jupă.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ANDRÓC s. n. Fustă din stofă de lînă croită și încrețită în talie, răspîndită în Cîmpia Dunării.

Intrare: androc
substantiv neutru (N20)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular androc androcul
plural androace androacele
genitiv-dativ singular androc androcului
plural androace androacelor
vocativ singular
plural