O definiție pentru ancombranță


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ancombránță s. f., g.-d. art. ancombránței

Intrare: ancombranță
ancombranță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ancombranță
  • ancombranța
plural
genitiv-dativ singular
  • ancombranțe
  • ancombranței
plural
vocativ singular
plural