Definiția cu ID-ul 1195307:

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Anatol Prenume exclusiv masculin, Anatól, reproduce num. pers. gr. Anatólios, latinizat Anatolius, un derivat adjectival din anatolé „răsărit, orient”. Atestat destul de tîrziu și rar, Anatólios era deci la origine un supranume care indica proveniența locală a purtătorului (aceeași semnificație o are și numele geografic Anatolia, veche denumire pentru Asia Mică, apoi pentru partea asiatică a Turciei; de aici, cuv. rom. anadoleni „turci asiatici”, nadól „crud, fără suflet”, nadoleană în „puică nadoleană” etc.). Preluat de onomastica creștină și devenit calendaristic, Anatol se răspîndește în Europa. Cele cîteva forme și derivate atestate în documentele noastre începînd din sec. 16 n-au probabil legătură cu numele calendaristic, întrucît pare necunoscut la noi cultul unui fost episcop din Siria în sec. 3; Nadolu (și nume de familie), Dolu etc. sînt legate de turc. Anadol și cuv. anadolean „răsăritean”. Prenumele actual Anatol (cu hipoc. Tolea, Toliță) este de influență străină recentă. • Fr. Anatole, germ. Anatolius, it., sp. Anatolio, magh. Anatol, bg., rus. Anatolii, – fem. Anatolia. ☐ Romancierul francez Anatole France.