anastasimatar (Biz.) (< gr. ἀναστασιματάριον, de la ἠ ’Aνάστασις „Învierea”), colecție de cântări conținând slujba Învierii de la vecernie* și utrenie* pe cele opt ehuri*. Primul a. în lb. gr., a fost tipărit la București în 1820 de către Petre Efesiul (Nέον ’Aναστασιματάριον), iar în lb. rom., de către Macarie Ieromonahul, la Viena, în 1823. Sin.: anastasimatar melos.