anason sm [At: ECONOMIA, 124 / V: (după ngr) anis-, (după lat) anis, (după mg) anis, aniș, (Mol) anos, hanos / E: tc anason, ngr ἄνισον, cf anason-rakisy] 1 (Bot) Plantă erbacee aromatică originară din Orient, din familia umbeliferelor, cu flori mici albe, care crește prin iulie-august; fructele ei se întrebuințează drept condiment și la prepararea unor rachiuri (Pimpinella anisum) Si: anason-românesc, (Trs) bădean. 2 (Bot) Molură. 3 Rachiu de anason. 4 (Îc) -franțuzesc Anason stelat. 5 (Îc) -mare Molură. 6 (Îc) -nemțesc Molură. 7 (Îc) -românesc Anason (1). 8 (Îc) -stelat Mic arbust din familia magnoliaceelor (originar din China și Japonia), cu frunze persistente, prevăzute cu punctuații semitransparente, aromatice, cu flori galben-verzui, hermafrodite și fructe în formă de stea; răspândește un miros aromatic plăcut (Illicium anisatum) Si: ~ franțuzesc. 9 (Îae) Fructul arbustului.