2 definiții pentru anafront

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ANAFRÓNT s. n. front atmosferic în care aerul cald are o mișcare ascendentă. (< fr. anafront)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Intrare: anafront
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • anafront
  • anafrontul
  • anafrontu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • anafront
  • anafrontului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)