2 definiții pentru anadrom
anadróm adj. m., pl. anadrómi; f. sg. anadrómă, pl. anadróme
ANADRÓM, -Ă adj. 1. (bot.) orientat în sus, spre vârf. 2. (despre pești) care trăiește în mare, dar pentru reproducere urcă în apele dulci. (< fr. anadrome)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Intrare: anadrom
anadrom adjectiv
| adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | anadrom | anadromul | anadromă | anadroma |
| plural | anadromi | anadromii | anadrome | anadromele | |
| genitiv-dativ | singular | anadrom | anadromului | anadrome | anadromei |
| plural | anadromi | anadromilor | anadrome | anadromelor | |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||