Definiția cu ID-ul 26589:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ANACOLÚT, anacolute, s. n. Discontinuitate sau ruptură logico-sintactică în interiorul unei propoziții sau al unei fraze. [Pl. și: anacoluturi] – Din fr. anacoluthe, lat. anacoluthon.