anabioză s. f. Reducere a activităților vitale la unele organisme din cauza condițiilor neprielnice de viață ◊ „Când însă hrana este puțină și în plus vine și anotimpul friguros, el [șoricelul] cade într-un fel de anabioză, pulsul inimii scăzându-i până la o stare de cvasi-moarte, stare ce se poate menține timp îndelungat.” Sc. 17 X 81 p. 5 (din fr. anabiose; DEX, DN3)