AMONTE adv. (În opoziție cu aval; numai în loc. adv.) În amonte (în legătură cu situația unui punct de pe cursul unei ape) = mai aproape de izvor (în comparație cu alt punct). [Păstrăvului] trebuie să-i arunci momeala ori în susul apei (peștele stînd întors cu botul în amonte), ori după un obstacol. SADOVEANU, V. F. 66. (Substantivat) În amontele rîului se cheamă «la Tartarău». SADOVEANU, V. F. 25.