O definiție pentru amistuitor
Explicative DEX
amistuíre, -ítă, -itoáre f., pl. ite, orĭ. Vechĭ. Scăpare, refugiŭ. – Și -ór, pl. oare.
Intrare: amistuitor
amistuitor substantiv neutru
| substantiv neutru (N11) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)