O definiție pentru amistuitor

amistuíre, -ítă, -itoáre f., pl. ite, orĭ. Vechĭ. Scăpare, refugiŭ. – Și -ór, pl. oare.

Intrare: amistuitor
amistuitor
substantiv neutru (N11) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular amistuitor amistuitorul
plural amistuitoare amistuitoarele
genitiv-dativ singular amistuitor amistuitorului
plural amistuitoare amistuitoarelor
vocativ singular
plural