AMIN interj. 1. (În texte religioase sau în legătură cu religia, folosit ca formulă de încheiere). Adevărat! așa să fie! ♦ (Fam.) Adio! s-a terminat! 2. (Substantivat, n., în expr.) Cîtu-i aminul sau pînă (ori nici) la amin = niciodată; nicicum. – Slav (v. sl. aminŭ < gr.).