amețeală sf [At: NECULCE, ap. LET. II, 425/36 / Pl: ~țeli, ~țele / E: ameți + -eală] 1 Turburare a echilibrului stării fizice a unei persoane (din cauza bolii, a indispoziției, a emoției) Si: amețitură. 2 Pierdere (parțială și de scurtă durată) a cunoștinței Si: buimăcire, zăpăceală. 3 (Înv) Congestie cerebrală. 4 Îmbătare. 5 (Fig) Agitație. 6 Epilepsie. 7 (Reg; adesea îs -pentru pești) Gogoși otrăvite care se aruncă în apă pentru a produce amețirea peștilor. 8 (Bot; îc ) ~la-oilor sau cailor Răsfug (Chondrilla juncea).