2 definiții pentru amentiv

amentív adj. m., pl. amentívi; f. sg. amentívă, pl. amentíve

AMENTÍV, -Ă adj. stare ~ă = stare confuzională a conștiinței. (cf. it. amente, dement)

Intrare: amentiv
amentiv adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular amentiv amentivul amenti amentiva
plural amentivi amentivii amentive amentivele
genitiv-dativ singular amentiv amentivului amentive amentivei
plural amentivi amentivilor amentive amentivelor
vocativ singular
plural