2 definiții pentru amentiv


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AMENTÍV, -Ă adj. stare ~ă = stare confuzională a conștiinței. (cf. it. amente, dement)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

amentív adj. m., pl. amentívi; f. sg. amentívă, pl. amentíve

Intrare: amentiv
amentiv adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • amentiv
  • amentivul
  • amentivu‑
  • amenti
  • amentiva
plural
  • amentivi
  • amentivii
  • amentive
  • amentivele
genitiv-dativ singular
  • amentiv
  • amentivului
  • amentive
  • amentivei
plural
  • amentivi
  • amentivilor
  • amentive
  • amentivelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)