2 definiții pentru amenințătură

amenințătúră sf [At: CANTEMIR, HR. 300 / V: (îvr) amelețăt- / Pl: ~ri / E: amenința + -(ă)tură] (Îvr) Primejdie.

amenințătúră f., pl. ĭ. Rar. Amenințare.

Intrare: amenințătură
amenințătură
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular amenințătură amenințătura
plural amenințături amenințăturile
genitiv-dativ singular amenințături amenințăturii
plural amenințături amenințăturilor
vocativ singular
plural