2 definiții pentru amenințătură

amenințătúră sf [At: CANTEMIR, HR. 300 / V: (îvr) amelețăt- / Pl: ~ri / E: amenința + -(ă)tură] (Îvr) Primejdie.

amenințătúră f., pl. ĭ. Rar. Amenințare.

Intrare: amenințătură
amenințătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • amenințătură
  • amenințătura
plural
  • amenințături
  • amenințăturile
genitiv-dativ singular
  • amenințături
  • amenințăturii
plural
  • amenințături
  • amenințăturilor
vocativ singular
plural