O definiție pentru amendativ


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

amendatív adj. m., pl. amendatívi; f. sg. amendatívă, pl. amendatíve

Intrare: amendativ
amendativ adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • amendativ
  • amendativul
  • amendativu‑
  • amendati
  • amendativa
plural
  • amendativi
  • amendativii
  • amendative
  • amendativele
genitiv-dativ singular
  • amendativ
  • amendativului
  • amendative
  • amendativei
plural
  • amendativi
  • amendativilor
  • amendative
  • amendativelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)