AMELIȚA vb. (Mold.) Fig. A face mențiune despre ceva, a pomeni. Alți istorici megieși nemică n-au amelițat de această domnie. URECHE. Ni să pare că am scris deplin, care nice la un letopisăț a țării noastre nime n-au amelițat măcar cît de puțin de acestea ce am scris noi. NCL I, 30; cf. NCL I, 7,8; CANTEMIR, HR. Etimologie: lat. *amminaciare. Vezi și amelățătură, amelițat.